Eu sunt mic. Sunt un mic premier într-o ţară mică. Dar pentru că eu sunt mai mic decât majoritatea oamenilor, ţara asta îmi pare uriaşă. Căca-m-aş în ea de ţară, că mare mai e. Am făcut până la Cluj 14 ore. Şefu’ când s-a făcut preşedinte mi-a promis că se face dictator, aşa că m-am bucurat când m-a făcut prim ministru. Credeam c-o să mă primească lumea în oraşe cu aplauze şi flori, că doar sunt premieru’ dictatorului. Şi credeam c-o să închidă străzile pe care merg eu, ca să nu stau în aglomeraţie cu toţi proştii.

Cum spuneam, am făcut 14 ore până la Cluj. Aveam maşină cu girofar în faţă, da’ proştii ascultă manele la maxim în loganurile lor şi n-aud girofaru’ ca să se dea la o parte când trec eu. Cred că o să dau o hotărâre de guvern ca să facem girofarele mai mari. Trebuie să-l întreb şi pe şefu’, să văd ce zice.

Mă gândesc să emigrez. M-am săturat de ţara asta de căcat în care toată lumea vine la mine şi cere. Ăia săracii cer, ăia bogaţii cer. Vă bag în pizda mamelor voastre pe toţi, plec în Canada. Mâine mă duc să cer viză. Am vrut să emigrez în America, da’ nu mi-au dat ăia viză. Mă piş pe axa Washington-Bucureşti. Am jucat şi la loteria vizelor, da’ n-am avut noroc. Eu n-am niciodată noroc. O singură dată am câştigat 5 lei la loz în plic, da’ mi-au furat ţiganii lozu’.

Când eram mic, mergeam cu gâştele şi cu vacile la păscut. Şi mereu călcam în bălegi. Şi cum sunt eu mai mititel, intram în balegă până la genunchi. Oamenii râdeau de mine, da’ eu mă bucuram că o să am noroc. Uite că n-am avut.

Mi-a zis şefu’ când m-a pus prim ministru să nu-mi fac griji, că îmi spune el ce să fac. Tot respectu’ pentru dânsul şi nu vreau să scriu de rău despre el, da’ mai dă-l în pula mea de chelios. Păi nu mi-a mai zis ce să fac de nu ştiu când. Şi tot el apare la televizor şi zice de mine că-s prost. O să-i zic odată ce-i ziceam şi lu’ tata: “sunt prost, da’ sunt prostu’ tău”. Sper să nu facă şi el ca tata şi să mă bată cu biciul.

Iar mi-am adus aminte cât mă enerva tata când eram mic. Mă trimitea cu vacile pe izlaz, da’ nu-mi spunea unde să mă duc. Şi eu nu ştiam unde să le duc, aşa că mă întorceam plin de balegă cu ele flămânde acasă. Şi tot eu luam bătaie. Păi de unde să ştiu eu unde e iarba bună? Sunt eu vacă? Mi-am adus aminte de câtă bătaie am luat şi iar m-a apucat plânsul.

Mă duc să mă culc. Mâine am impresia că iar e grevă şi şefu’ nu vrea să-mi răspundă la telefon. Eu de unde aflu ce ar trebui să fac?